 |
| Hî-î-î... ngî-ngî-ngî... î... î... |
Opțiunile
politice și declarațiile de intenție ale unei marionete nu prezintă
interes. Insistența cu care acest personaj încearcă să direcționeze
atenția publică și mediatică asupra subiectelor politicianiste nu este
altceva decât expresia unui truc securistic clasic: în timp ce fraierii
(a se citi: electoratul, opoziția și mass-media) discută despre
virtuțile sau neajunsurile statului minimal sau a doctrinelor de
dreapta, băieții cu ochii albaștri care au lansat diversiunea
informațională se ocupă liniștiți de vânzarea activelor statului. A
venit timpul ca electoratul să conștientizeze că nu există ”trădare de
stânga” sau ”trădare de dreapta”, există doar trădarea intereselor
naționale, această trădare nefiind justificabilă de vreo ideologie
politică, fie aceasta de dreapta ori de stânga. Din această perspectivă,
MRU nu are coloratură politică, el fiind un umil instrument în mâna
celor care finalizează procesul de transformare a țării noastre într-o
colonie economică. Mihai Răzvan Ungureanu are dreptate atunci când
atrage atenția asupra faptului că criticii acțiunilor sale au păcate de
aceeași natură, adică privatizarea Petrom, BCR etc, însă faptul că
predecesorii săi au comis aceste crime împotriva intereselor naționale
nu poate fi considerat o licență ce-i dă dreptul să înstrăineze ceea ce
nu au apucat să vândă guvernele Năstase și Tăriceanu.
”Roșia Montana înseamnă locuri de muncă, e o prioritate. Privesc foarte tehnic și nu dau înapoi în fața unui adevăr… Pe mine mă interesează în țara aceasta să existe locuri de muncă, investiții străine directe, mă interesează să existe o brumă de prosperitate într-o regiune pe care nu vrea s-o vadă nimeni… Eu nu sunt adeptul niciunui proiect, sunt adeptul unor rezultate. Proiectele care aduc locuri de muncă mă interesează, le susțin.”, declară premierul Ungureanu. Dihotomia falsă este extrem de vizibilă. Electoratului i se sugerează că există doar două opțiuni, adică avem de ales între o stagnare economică fără locuri de muncă și acceptarea faptului că aurul și cuprul românesc vor deveni proprietatea unor companii străine în schimbul creării câtorva mii de locuri de muncă. Premierul evită să menționeze opțiunea cea mai bună și cea mai corectă. Locurile de muncă pot fi create de stat, exploatările pot fi făcute de stat și toate beneficiile economice vor fi direcționate către bugetul de stat și economia românească.
Manipulatorul Ungureanu oferă o justificare jalnică pentru insistența cu care încearcă să înstrăineze resursele țării noastre: ”La Cupru Min investițiile trec de ordinul a zeci de milioane de euro. Nu avem capacitatea ca o întreprindere care produce mai degrabă dezastre ecologice decât cupru să devină profitabilă.”
Îl informăm pe fostul director SIE că România are un portofoliu de obligațiuni americane și europene cu o valoare contabilă de peste 38 de miliarde de euro. În particular, obligațiunile americane aduc o dobândă între 0,25% și 2% pe an. În aceste condiții este inexplicabil de ce statul nu dorește să utilizeze o parte din acești bani pentru a face investiții în țară, investiții care vor avea un randament mult mai mare decât randamentul adus de obligațiunile emise de alte state. De ce România alocă zeci de miliarde de euro pentru creditarea altor state în condițiile în care există posibilități de a face investiții în plan intern pentru a obține beneficii economice directe și pentru a crea zeci de mii de locuri de muncă? Recent, Ministerul Finanțelor Publice a împrumutat 1 miliard de dolari din piața americană. Dacă statul nu poate vinde nici măcar o parte din pachetul de obligațiuni străine, atunci statul se poate împrumuta pentru a face investiții productive cum ar fi exploatările de la Cupru Min sau Roșia Montana. Problema nu este lipsa banilor, problema constă în faptul că guvernul Ungureanu duce o politică anti-națională.
”Dacă în cazul privatizărilor suntem limpeziți, genul acesta de retorică e de neînțeles. A spune nu ne vindem țara la 20 de ani după 1990 sună anacronic.” consideră marioneta MRU.
Într-adevăr, după 20 de ani în care România a fost colonizată din punct de vedere economic și politic, iar guvernele se întreceau în înstrăinarea bogățiilor naturale ale țării și activelor strategice ale statului, readucerea în discursul public a problemei promovării și apărării intereselor naționale poate părea ceva anacronic, însă acest anacronism nu este decât o aparență. Patriotismul veritabil, prin definiție, nu poate deveni anacronic, iar dragostea de țară este un sentiment fundamental ce nu poate fi șters din mintalul colectiv prin eforturi propagandistice. Anacronici sunt creatorii marionetei Ungureanu, ei fiind niște vânzători profesioniști de neam și de țară. Domnia lor asupra României a fost o regretabilă eroare a istoriei, eroare care în curând va fi corectată.
