Altădată
puternică şi unită, azi decimată, dezbinată şi exploatată în fel şi
chip, clasa de mijloc este ca un miel care îşi aşteaptă rîndul la
abator. Valorile fundamentale sînt aproape desfiinţate, economia
preluată ostil, ceea ce ieri era blamabil, azi devine lăudabil. E timpul
să ne trezim! Resursele ţării sînt la mîna firmelor de bloc şi în
buzunarele chiaburilor autohtoni şi străini. Înainte de lovitura de stat
din decembrie 1989 se extrăgeau 22 de milioane de tone de minereu, cu
tehnologia amărîtă de atunci. Astăzi, minerii nu mai au identitate
socială, iar bogăţiile subsolului au fost înstrăinate cu ajutorul F.M.I.
Nici comuniştii, nici legionarii nu au atentat la drepturile
fundamentale ale românilor.
Mii de pensionari din ţară, singurii
care se mai revoltă, au dat Statul în judecată pentru procedură
confiscatorie. Statul a furat de la oameni, băncile i-au furat pe
oameni. Trebuie să plătească! Acum zece ani, Argentina a alungat
F.M.I-ul, pentru ca, mai apoi, să se afirme ca o adevărată putere
economică. Protejate de legislaţie, în spatele ghişeelor, băncile
prezente pe teritoriul ţării produc cele mai mari fraude, furturi,
infracţiuni şi contravenţii, prejudiciind grav persoanele juridice şi
fizice.
Nu puţini directori de sucursale au
fugit cu banii clienţilor. Prin serviciile prea secrete şi prin
celelalte ramificaţii ale sistemului judiciar, Statul s-a îmbolnăvit de
„orbul găinii” cînd vine vorba de evaziunea din sistemul bancar.
Băncile, peste patruzeci la număr, care căpuşează populaţia României, la
prima mînărie constatată ar fi trebuit arse zdravăn la buzunare şi
trimise de unde au venit, domule prim- ministru! Dacă bancherii vor ca
românii să le plătească restanţele, Statul trebuie să le ofere slujbe
plătite cu 1200 euro pe lună. De nu, să vină bancherii să lucreze în
locul lor pentru 80 de lei lunar sau să trăiască fără nici un venit, din
care să achite taxele şi impozitele (cele mai multe şi mai mari din
Europa), facturile la utilităţi, medicamentele, hrana, creşterea şi
educarea copiilor. Atunci bancherii ar protesta în faţa propriilor sedii
în favoarea românilor ruinaţi de datoriile crescute fraudulos, odată cu
creşterea suspectă a cursului de schimb şi cu desfiinţarea a zeci de
mii de locuri de muncă. Statul nu şi-a falimentat acoliţii, nici firmele
apropiate, cărora le-a şters datoriile.
Nu lor, ci miilor de români daţi afară
de la lucru, condamnaţi la mizerie şi foame, trebuia să li se şteargă
datoriile. Degeaba îmi bat gura, acesta este falimentul controlat al
naţiunii. Mă întreb cîte parale au luat unii ziarişti de la bănci şi
cîte parale fac ei, ca oameni, de au trecut în tabăra cămătarilor,
ieşind iarăşi la atac cu articole ameninţătoare. Cu cît i-au plătit
firmele de recuperare, pardon de cămătărie, pe asemenea ziarişti, ca
să-i sperie şi să-i ameninţe pe români? Sînt sigură, vom citi în curînd
în aceleaşi ziare despre falimentul băncilor şi fuga lor din România.
Dacă recuperatorii au epuizat intimidarea şi ameninţarea, iar românii
nu-şi pot jupui pielea să le-o dea, probabil le vor tăia cîte un deget şi
le vor duce băncilor trofeu, ca în filmele cu mafioţi. Recuperatorii se
bazează pe intimidare, ameninţare, pe naivitatea sau neputinţa
clientului. Firmele de recuperatori nu au bază legală, sînt o altă reţea
de trîntori care se pricopsesc din alchimia haosului şi hoţiei, din
firimiturile de la massa bancherilor şi din teama sărmanilor. În multe
cazuri, aceste firme represive apelează la rîndul lor la executorii
judecătoreşti, care îi refuză, conştienţi că de la românul falimentat de
stat nu se mai poate recupera nimic. Colecta fărădelegilor la bugetul
băncilor şi al statului ar trebui să devină obiectiv strategic al
guvernului. Domnule „prim”, băncile le-au întins numeroase capcane
românilor neprotejaţi de lege, care se schimbă după „ingineriile
financiare” ale Puterii. România nu are nevoie de atîtea bănci pe
teritoriul ei! În vechiul regim, fiinţa o singură bancă pentru popor –
C.E.C., şi nici vorbă de fraudă. Milioane de români şi-au cumpărat, pe
cînd economia ţării duduia de sănătate, case cu împrumut de la CEC, cu
rate şi dobînzi mai mult decît rezonabile.
„Băncile nu mai dau credite”, anunţă
presa cumpărată de bancheri. Foarte bine, nici românii nu sînt nebuni să
mai ia credite, chiar de ar mînca pîine cu ceapă şi ar bea numai apă.
Aşa încît băncile ar trebui să îşi ia lumînări pentru înmormîntare şi
parastas şi să suporte efectul şomajului, al sărăcirii şi fraudării
clienţilor. Spuneţi NU împrumuturilor, dragi români! Îmi vine să-i plîng
pe şefii de bănci. Nu le mai dădeai de nas, aveai nevoie de programare
ca să discuţi cu un şef de sucursală. Iar ofiţerii de credit, bine
instruiţi, mai-mai să-i ducă acasă cu maşina pe clienţi, doar îi vor
convinge să mai ia un împrumut sau să deschidă cont la ei. Am un sfat
pentru bănci: să-şi recupereze creditele restante, mă rog,
neperformante, şi banii virtuali de la angajaţii lor, începînd de la
directori pînă la ofiţerii de credit, care le-au băgat clienţilor pe gît
comisioane şi dobînzi crescătoare pentru suma împrumutată, care de la
an la an s-au dublat, triplat, au crescut de patru, de cinci, de şase
ori. Un calcul isăresc fraudulos a făcut ca românii cinstiţi să fie
vînduţi cămătarilor mondiali. Dobînzi extrem de mari, dobînzi
frauduloase la dobînzi, comisioane de întîrziere, comisioane la
comisioanele de întîrziere! O datorie de 500 de euro a devenit una de
5.000 de euro. Doar 10% din datoria creată artificial reprezintă
împrumutul. Instituţionalizînd cămătăria, Guvernul a manifestat „grijă
vitală“ faţă de popor! Asta e partea ilegală şi hidoasă a capitalismului
românesc: chiar dacă nu mai vrea cetăţeanul să se împrumute, statul se
împrumută în numele lui. Şi mă refer la datoriile făcute de statul român
pentru bunăstarea Puterii, care doarme cu somn de intenţie, astfel ca
străinii care au mituit-o să secătuiască şi mai mult naţiunea. Marea
problemă e că rasa degenerată a Puterii de după 1989 a distrus absolut
orice activitate economică productivă şi, odată cu aceasta, nucleele
sindicatelor muncitoreşti, de care se temeau, transformînd România
într-o colonie de bănci, mall-uri, market-uri, farmacii, cu o populaţie
sărăcă, îngropată în datorii. Ce se va întîmpla cînd nu va mai fi nici
un obiectiv economic de furat, pardon, de privatizat? Probabil, se va
trece la privatizarea organelor interne ale românilor. Preambulul
acestei operaţii se numeşte „card de sănătate“.
Aruncaţi o privire şi în curtea
Institutului „Cantacuzino“, singurul producător de seruri şi vaccinuri,
devenit pricină de sfadă. Sînt interese mari în joc, iar terenul de sub
el valorează milioane de euro, de dolari, nici eu nu mai ştiu. La naiba
cu toate vaccinurile! Fie că le producem sau le importam, tot un atentat
la sănătatea cetăţeanului sînt. Însă, institutul, cîrpit şi improvizat
în cei 20 de ani de capitalism, nu trebuie desfiinţat din cauza
invocatei lipse de rentabilitate. Doar nu e o fabrică de pioneze,
inutilă economiei de tîrg, şi trebuie demolată! Ba că nu e la standarde
europene, ba că nu are prestigiu, ba că nu e competitiv. Aiurea! Se dă
cu praştia pentru că stă pe un teren de aur în centrul Capitalei. La
mijloc sînt mari interese imobiliare. Ce importanţă are cercetarea
ştiinţifică pentru rechini? În fapt, se urmăreşte anihilarea totală a
Cercetării în România. Vor distrugerea institutului, ca să îmbogăţească
companiile farmaceutice străine şi pe rechinii imobiliari. Uriaşe sînt
mizele şi scandalurile acestui an electoral, iar Puterea se poartă ca la
uşa cortului. Guvernarea poporului se reduce la interese de partid şi
de clan. Demagogie, duplicitate, ipocrizie, populism. Mult clamatul
interes naţional a ajuns un focar de corupţie parafat de Justiţie. Vezi
scandalul numirii judecătorilor Biroului Electoral Central, al votului
uninominal pur, al revizuirii Constituţiei, al retrocedării
proprietăţilor naţionalizate, al revocării Robertei Anastase din fruntea
Camerei Deputaţilor, de furat voturi, al demisiei şefului de la ANAF.
Ultimul, o rocadă menită să distragă atenţia de la afaceri necurate.
Dumnezeu şi-a întors faţa către români? Se demite. Se promite. Se
numeşte pionul, un avocat bogat, priceput la tranzacţii, gata să
relanseze piaţa imobiliară, astfel ca metrul pătrat de teren în Capitală
şi în ţară să coste cît la Monte Carlo. Aferim, chiaburule!
Ex-ministrul mititel a fost demis prin telefon de către premier,
actualul, însuşindu-şi lecţia, îl demite tot prin telefon pe şeful ANAF.
Nu-i bai, cel din urmă a avut grijă să-şi înfiinţeze un post la
Direcţia de Verificare a Marilor Averi. O funcţie mai mică în grad, însă
pe o leafă mai mare în aceeaşi instituţie. Schimbarea şefului ANAF,
citat în dosare de corupţie, devenise necesară pentru Putere. Fiind an
electoral, situaţia risca să explodeze, cu consecinţe devastatoare. El
ştia totul despre maşinăriile finanţării costisitoare a campaniilor
electorale. De aici compromisul. Demiterea de faţadă şi recompensa
pentru tăcere: şefia Departamentului de Control al Marilor Averi.
Chipurile, alungat de la stînă, lupul a fost numit paznic pe acelaşi
imaş, la mioarele bătrîne…
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/04/26/romanii-au-fost-vanduti-camatarilor-mondiali/
