google translate

duminică, 8 septembrie 2013

Wagner, Siegfried, Marx şi Noua Ordine Mondială

Traducerea postării de pe NewsReload:

Wagner, Siegfried, Marx and the New World Order by Jeremy James  ~  Ireland, August 7, 2013
Pentru început să nu uităm un eveniment sugestiv: pe 15 septembrie va fi un concert grandios în cadrul Festivalului Enescu care-l celebrează pe Wagner şi opera sa... ( n.t.)
Acest articol ar putea părea ciudat majorităţii americanilor (şi bineînţeles românilor n.t) întrucât ilustrează o structură de putere ocultă care domneşte între elitele secrete de mult timp ! Ca şi lectură de bază s-ar putea să doriţi să citiţi şi:


Iluminaţii germani semnalează căderea iminentă a Americii prin înlocuirea preşedinţilor SUA de pe Muntele Rushmore cu Karl Marx şi cei trei marxişti psihopaţi – Lenin, Stalin, şi  Mao.

Cabala marxisto-masonică care controlează Europa se pare că este extrem de sigură că planul privind crearea Noii Ordini Mondiale progresează foarte frumos.

Festivalul anual Wagner de la Bayreuth, în Bavaria, tocmai s-a deschis cu o nouă reprezentaţie a "The Ring" (Inelul Nibelungilor).

Figuri dintre cele mai prospere şi mai influente ale oamenilor de afaceri germani participă la acest eveniment anual, împreună cu personaje care conduc lumea financiară, politicieni şi membri ai familiilor regale vechi din Germania şi Austria. Este un pelerinaj în vechea tradiţie teutonică, în care păgânii care conduc Vaterlandul îşi afişează bunăstarea şi pedigree-ul, socializează unii cu ceilalţi şi se închină la altarul lui Wotan.


În timp ce Wotan poate reprezenta figura tatălui din ciclul Inelul, Siegfried este cel care simbolizează omul viitorului, omul destinului, marele erou pe care noi toţi suntem chemaţi să-l studiem şi să-l admirăm. Aceasta figură contradictorie, în acelaşi timp simplă dar şi complexă, este arhetipul luptătorului care se antrenează pentru cea mai înaltă poziţie dintre toate - cea de conducător al Lumii. El este prototipul wagnerian al omului perfect care într-o bună zi va avea supremaţia deplină şi va domni peste întreaga omenire.

Lui Wagner i-au trebuit 25 de ani ca să aducă în formă de operă idealul pe care el l-a perceput în Siegfried, eroul legendar din mitologia nordică şi germanică. Ca şi Nietzsche, care a împărtăşit acelaşi ideal al Supraomului, Wagner a crezut că acesta încă nu există, dar că într-o bună zi va veni şi va transforma lumea. "Sigfried este omul viitorului", după care, cum spune Wagner, noi tânjim dar pe care nu putem să-l facem să existe şi care trebuie să se creeze singur folosind ca mijloc distrugerea noastră. (Nietzsche, Wagner and the Philosophy of Pessimism, Roger Hollinrake, 1982)






25 iulie 2013


Cancelarul german Angela Merkel sosind împreună cu soţul său la deschiderea Festivalului de la Bayreuth


Este de remarcat teroarea îngrozitoare îngropată în viziunea lui Wagner: în timp ce cei răsculaţi împotriva lui Dumnezeu aşteaptă venirea Supraomului, ei ştiu, în acelaşi timp, că acesta nu poate să-şi înceapă domnia decât distrugând mai întâi ordinea mondială existentă. Această precondiţie teribilă prin care toate naţiunile sunt complet desfiinţate este portretizată în scena finală "Amurgul zeilor" (Götterdämmerung), ultima operă din ciclu. 

Nu este nevoie să-ţi fi dat un doctorat în religii comparate ca să observi că Wagner scria despre Anticrist.  La fel a făcut şi Nietzsche. Pentru ei acest "om zeificat" este produsul final al evoluţiei ariene, o fiinţă care va indeplini destinul omenirii prin transcenderea binelui şi răului, devenind un zeu.

Aceasta este mare minciună a lui Satana: că omul însuşi, prin propria lui autoritate, trebuie să decidă care fapte sunt bune şi care rele; că omul este de fapt un zeu care nu şi-a dat încă seama de propria sa divinitate şi care, prin rebeliunea împotriva lui Dumnezeu şi a Bibliei îşi va găsi adevărata eliberare şi îşi va prelua locul între nemuritori. Dar omul este doar amăgit. A căzut în capcana, în vraja lui Satana însuşi, rebelul suprem. După cum spune Sfânta Scriptură:
 

"Rebeliunea este păcatul vrăjitoriei"  (1 Samuel 15:23).
La prima reprezentaţie a lui Siegfried din 1876, Wagner i-a spus tenorului principal cum ar trebui să cânte rolui principal: "Trebuie să sune ca şi cum am anunţa o nouă religie". (The Cult of the Superman, Eric Bentley, 1969). Nietzsche a identificat la rândul său apariţia acestui Supraom cu o nouă religie, în care creştinismul va fi eradicat complet de pe suprafaţa pământului iar voinţa irezistibilă a Supraomului va domni cu supremaţie. Operele sale finale, Anticristul şi Ecce Homo (1888) reprezintă un atac susţinut, şi adesea vitriolant, asupra creştinismului.

Sinistrul Zeitgeist(spirit al timpului) - care a modelat mintea încâlcită a lui Nietzsche se pare că a avut de asemenea o influenţă majoră asupra geniului vizionar al lui Wagner. În timp ce lucra la Siegfried el îi scria lui Liszt:
 

"Numai în momentul în care compun muzica îmi apare esenţa poemului meu (libretul): secrete care înainte îmi erau ascunse, mi se dezvăluie încontinuu. În acest fel totul devine mult mai pasionat şi mai urgent." (Der Ring des Nibelungen, Paul Thomason, Metropolitan Opera, 2013) 
Ciclul "Inelul Nibelungilor" este în mare măsură o celebrare a lui Siegfried-Supraomul, viitorul conducător al lumii, sau Anticristul. 

Hitler a admirat foarte mult opera lui Wagner şi s-a identificat în particular cu eroul ei, Siegfried, întruchiparea perfectă a idealurilor sale ariene. La fel a făcut şi George Bernard Shaw, dramaturg şi laureat al premiului Nobel, co-fondator al Societăţii Fabiene Britanice. Acesta chiar a publicat o analiză detaliată a "Inelului Nibelungilor" şi a complotului în "The Perfect Wagnerite" (Wagnerianul perfect, 1898) care încă se mai tipăreşte. Celebra piesă a lui Shaw, Man and Superman (Omul şi Supraomul, 1903) care a fost denumită astfel după Supraomul lui Nietzsche (Übermensch) include şi o piesă–în-piesă, o meditaţie vicleană privind naşterea printr-o evoluţie cosmică a omului perfect, a stăpânului realităţii. Are chiar şi o scenă lungă în care Satana este prezentat ca fiind un ins rezonabil.


WagnerNietzscheShawMarx

Ca şi co-fondator al Societăţii Fabiene, Shaw a fost un socialist. El dispreţuia creştinismul şi a făcut tot ce a putut pentru a promova scopurile marxismului. El chiar l-a denumit pe Lenin "cel mai mare fabian dintre noi toţi". Totuşi, spre deosebire de Marx, a favorizat o abordare graduală a schimbării sociale. Noua Ordine Mondială va fi adusă pe ascuns, mai degrabă decât prin măsuri revoluționare. Din acest motiv, societatea pe care a cofondat-o a fost denumită după generalul roman, consul şi dictator Quintus Fabius Maximus, care l-a învins pe puternicul Hannibal şi marea sa armată, nu prin confruntare directă ci slăbindu-l încetul cu încetul prin tactici de gherilă şi folosirea de manevre viclene, prefăcătorie şi înşelăciune. Atunci şi numai atunci a lansat lovitura finală.

Acest aspect al abordării de tip fabian este adesea uitat. Lungul proces al "înmuierii" se bazează pe principiul că lovitura finală, sălbatică, se aplică victimei numai când a venit momentul potrivit.

Aşa cum notează
Rose Martin în analiza ei fină a comunismului în America: 

"Pe coperta multor publicaţii fabiene este scris motto–ul fabian, care prescurtat este: "Aştept mult, dar când lovesc, lovesc puternic". De obicei acest motto este însoţit de o schiţă a unei broaşte ţestoase supărate, realizată de artistul fabian Walter Crane, care a apărut mai întâi pe o felicitare fabiană de Crăciun şi care a fost reprodusă de atunci, literalmente în milioane de exemplare pe broşuri şi pliante distribuite în întreaga lume vorbitoare de limbă engleză. Acest lucru s-a întâmplat cam până prin anii '60 când, din motive bineştiute de fabieni, a încetat brusc să mai apară pe coperţile publicaţiilor oficiale fabiene. – Fabian Freeway, Rose Martin, 1966
Emblema secretă şi motto-ul fabian :

"Atunci când lovesc, lovesc puternic"

Acum, ştim de ce motto-ul fabian şi emblema caracteristică au dispărut din expunerea publică: spuneau prea mult !

Scopul întunecat al marxiştilor fabieni a fost scos în evidenţă în aşa numita "fereastră fabiană" pe care Shaw însuşi a schiţat-o şi a comandat realizarea ei, spre a celebra înfiinţarea Societăţii. (conform celor de mai jos)

Acest artefact macabru este expus în prezent la London School of Economics, instituţia marxistă înfiinţată de fabieni pentru promovarea pe ascuns a comunismului. Shaw este figura în verde din dreapta, înarmat cu un ciocan,
ţinând Pamântul cu un cleşte. El împarte sarcina remodelării lumii cu colegul său comunist Sidney Webb. H G Wells, un alt radical socialist, poate fi văzut în partea din stânga sus ,dar si jos. Extraordinar de prolificul Wells a scris câteva lucrări non-ficţiune în care elogiază Noua Ordine Mondială şi conspiraţia aproape făţişă care o va crea, incluzând The Idea of a League of Nations (Ideea unei Ligi a Naţiunilor, 1919). (scrisă împreună cu un cuib de vipere intrigante Illuminati, care-i include pe Edward Grey şi Lionel Curtis). The Open Conspiracy (Conspiraţia făţişă, 1928) şi The New World Order (Noua Ordine Mondială, 1939)
.


 Aşa-numita fereastră fabiană:

 

Anumiţi comentatori (de exemplu, Wikipedia) consideră că Annie Besant este una dintre femeile pictate pe fereastră. Besant a fost pentru lung timp conducătoarea Theosophical Society (Societatea Teosofică), un cult subversiv luciferian, al cărui scop major este să faciliteze sosirea Supraomului-Anticrist. Doamna Besant a fost unul dintre membri conducători ai Societaţii Fabiene şi o figură influentă a Iluminaţilor britanici. Asocierea sa apropiată cu fabienii subliniează caracterul tranşant anti-creștin al Societăţii şi hotărârea acesteia de a crea o Religie Mondială. Ea a fost cea care a instrumentat aducerea guruului–avatar hindus Jiddu Krishnamurti în Anglia, pe care l-a pregătit să le devină un mesia al New Age (Noua Eră), un precursor al lui Anticrist.

Emblema luciferică a Societăţii Teosofice  Jiddu Krishnamurti şi Annie Besant, 1926.

Motto-ul care apare deasupra ferestrei fabiene este: "Remodeleaz-o mai aproape de dorinţa inimii" reprezentând un vers din Omar Khayyam, poetul musulman.

"-o" este desigur "Lumea", pe care modelatorii înarmaţi cu ciocanul o încălzesc până la o intensitate roşu-aprins pentru a o face mai sensibilă la loviturile devastatoare ale marxismului. Numai acest lucru în sine ne confirmă că fabienii nu sunt numai incrementalişti, ci sunt şi intriganţi radicali care lucrează pe la spate şi care folosesc în mod curent războiul şi violenţa pentru a-şi atinge scopurile. Majoritatea insurecţiilor şi campaniilor teroriste din lume din ultimii o sută de ani au fost finanţate şi coordonate în mod acoperit de principalele bănci londoneze.

De exemplu, în 1939, guvernatorul de atunci al Bancii Angliei, Montagu Norman - un fabian - a autorizat vânzarea unei cantităţi mari de aur pe care naziştii au furat-o în timpul invaziei Cehoslovaciei. Aceşti bani au ajutat la finanţarea războiului pe care Hitler tocmai se pregătea să-l ducă împotriva Marii Britanii ! Timp de mulţi ani acest act de trădare a fost ascuns şi chiar în zilele noastre este ascuns cu scrupulozitate de (sau mai bine spus, de către) mass-media.

Toate guvernele laburiste din ultimii 60 de ani au fost alcătuite mai ales din fabieni, inclusiv primii-miniştri Gordon Brown, Tony Blair, James Callaghan, Harold Wilson şi Clement Attlee. Partidul Conservator operează cu propriul sistem de pregătire a cadrelor, dar în cadrul circuitului Oxbridge (Oxford si Cambridge), inoculând acelaşi set de idealuri subversive, dar sub alte nume.



Scutul roşu (rot schild = Rothschild) din faţa vetrei focului poartă motto-ul "Rugaţi-vă cu evlavie, ciocăniţi tare". În acest context, "rugaţi-vă" este cuvântul-cod pentru a planifica sau a pregăti în secret. Shaw descrie ceea ce sunt fabienii, într-un stil tipic, mincinos şi înşelător. Când ajunge însă să portretizeze forţa intensă cu care vor lovi în final ca să-şi atingă scopul, nu mai încearcă să camufleze în niciun fel intenţiile lor. Când lumea va fi încălzită la temperatura potrivită, o serie de lovituri devastatoare vor fi aplicate imediat.
 

Într-un mod interesant, Siegfried a jucat în opera lui Wagner un act paralel în care îşi forjează sabia sa mortală, Notung, cu un ciocan mare…  


Cu un ciocan mare, Siegfried bate o sabie care va schimba definitiv lumea: 


Stema Austriei. A se observa secera si ciocanul, simbolurile comunismului.

Stema Germaniei de Est (RDG), 1955-1990. A se observa ciocanul si compasul masonic:

 









Între elementele variate reprezentate pe fereastra fabiană, cel mai tulburător dintre toate este scutul suspendat între cei doi fabieni înarmaţi cu ciocane, deasupra lumii paralizate. Scutul descrie un lup acoperit în haine de oaie – o referire cinică şi îndrăzneaţă la Lucifer şi slujitorii săi.

Întrucât Guvernul Unic Mondial va avea nevoie de sprijinul unei Religii Unice Mondiale, prin care Supraomului–Anticrist i se va asigura acceptarea mondială de către masele omenirii, un anumit număr de instituţii lucrează mână-n mână cu fabienii pentru a forma un sistem religios global. O astfel de instituţie este Fundaţia Tony Blair, condusă de nimeni altul decât de domnul Blair.

Conform website-ului său oficial, fundaţia "furnizează conducătorilor cunoştinţe şi aptitudini de analiză a impactului şi complexităţii religiei în lume", toate cu scopul de a avansa "Credinţa şi Globalizarea" – cuvinte cod pentru viitoarea Religie Unică Mondială.

În aceste condiţii, dl. Blair, un fabian, nu putea fi decât cea mai nimerită persoană care să fie aleasă de London School of Economics să inaugureze în mod formal Fereastra Fabiană în aprilie 2006.


 





Ciocanele marxiste sunt aţintite asupra Statelor Unite ale Americii

De mai multe decenii, marxiştii deghizaţi în "democraţi" sau "republicani" au subminat şi demontat în mod gradual Statele Unite ale Americii. În momentul în care acestea  vor fi suficient de slăbite, ciocanele lui Sigfried, Marx şi ale fabienilor vor cădea cu o intensitate zdrobitoare. Având în vedere rata dramatică a decăderii economice, industriale, morale şi sociale care a avut loc de la un capăt la altul al Americii în ultimele cinci decenii, această zi nu poate fi departe.

Marxiştii s-au apropiat de scopul lor pe diverse căi, pe ascuns şi prin înşelătorie. Senatorul Joe McCarthy a avut perfectă dreptate când, în 1950, a avertizat cu pasiune şi convingere că America a fost infiltrată de comunism prin instituţiile sale. După cum scria Rose Martin:
 

Din 1948, McCarthy a purtat o campanie care părea în acel moment ca fiind a unui singur om, prin care alerta ţara despre pericolul infiltrării comunismului în guvern. În decursul procesului, el i-a alarmat în mod serios şi pe fabienii socialişti, care s-au speriat că vor fi ei următorii demascaţi.
Senatul s-a pornit împotriva lui cu o sălbăticie neobişnuită - la comandă, fără nici un dubiu -, apoi a murit în condiţii suspecte la Bethesda Naval Hospital în vârstă de numai 48 de ani. De atunci, bunul său renume a fost mereu murdărit. El a văzut clar, încă de atunci – din anii ’50 - ceea ce puţini americani se pare că înţeleg, chiar şi astăzi, în ciuda îngrozitorului sabotaj politic, industrial şi economic care are loc de-a lungul anilor care au urmat.

Iluminaţii germani care frecventează Bayreuth şi care azi pot privi cu satisfacţie macabră la contextul lui Siegfried nu se bucură de muzica lui Wagner şi doar  aşteaptă vag ca într-o zi visul lor de a domina lumea să se îndeplinească, în sfârşit. Ei stau mai degrabă acolo ştiind că în timp ce milioane de americani  privesc absenţi la un alt episod de putrezire a creierului din "Simpsons", cele două ciocane gemene ale marxismului – China şi Rusia - s-au poziţionat ca să lovească şi să le schimbe lumea pentru totdeauna. Un nou set de feţe va aparea pe Mount Rushmore iar visul American va ajunge la un final abrupt.  


Dacă o proporţie semnificativă de creştini de pe cuprinsul Americii nu vor renunţa la idolatria si apostazia lor, la dispreţul lor nemărginit faţă de legile şi preceptele pe care Domnul şi Creatorul nostru le-a poruncit, atunci această îngrozitoare judecată va veni. Să va amintiţi mereu că aceşti psihopaţi lucrează pentru Satana. Că obiectivele lor sunt obiectivele lui. Ticăloşia care le inundă minţile şi inimile este o proiecţie a ticăloşiei lui.

Vorbind oamenilor, Isus le-a spus despre diavol :


44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 

45  Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi!

Ioan 8,44-45


10  Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 

11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 

12  Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 

13  De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. 

14  Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 

15  având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 

16  Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 

17  Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. 

18  Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.
 
Efesenii 6, 10-18